Iubiților și frumoșilor, care ieșiți din apa [Botezului] așezați-vă la ospățul pe care vi l-a gătit Fiul Tatălui, Care a pus întru voi lumina Sa!
Sfântul Efrem Sirul 306 - 373
Dacă Dumnezeu ar pedepsi aici pe pământ, pe toţi cei răi şi ar cinsti pe toţi cei buni, zadarnică ar mai fi ziua judecăţii.
Sfântul Ioan Gură de Aur 347-407
Rămâi, cufundă-te în clipă, ține-o cu hotărâre și trăiește în ea ca în veșnicie.
Compozitorul Arvo Part, Cântul inimii, puterea cuvântului și a muzicii (AP), traducere de Laura Mărcean & Olga Bers
Am cugetat la înțelesul acestor cuvinte: "Pleni sunt coeli et terra majestatis suae" (Pline sunt cerurile și pământul de slava Ta). E vorba de fapt despre cântarea îngerească care a existat întotdeauna, pe care Mozart a auzit-o și a pus-o pe note. Este cântarea îngerească pe care sfinții călugări au scris-o și care se cântă azi în biserică. Omul nu poate să creeze singur așa ceva, un asemenea lucru. Știm ce poate el să creeze și aceasta nu ne mulțumește. Problema este că omul doar cu greu poate să ajungă la aceste legi dumnezeiești, căci e prea nestatornic și nedesăvârșit. Legile dumnezeiești îi sunt ascunse pentru ca el să nu le lepede și pentru că nu e vrednic să le cunoască. Cred totuși că marii compozitori au avut acces nemijlocit la această comoară. Dar aceasta nu privește numai arta. E o problemă globală care e aceeași cu problema mântuirii: trebuie să mori ca să învii.
Compozitorul Arvo Part, Cântul inimii, puterea cuvântului și a muzicii (AP), traducere de Laura Mărcean & Olga Bers
„Ce sfântă lărgime, adâncime şi înălţime a inimii trebuie să aibă preotul săvârşind Liturghia! Inima lui trebuie să încapă tot universul, chiar şi tot cerul, toate cele mai dedesubt!"
Sfântul Ioan de Kronstadt 1829-1908
Vrei să-i faci pe alții să se îndrepte de greșeli, în timp ce tu întârzii să te îndrepți; oare nu suferi și tu de boala de care suferă toți ceilalți? Oare nu chiar din cauza ta, a neîndreptării tale stăruie și alții în greșeli și în patimi?
Sfântul Ioan de Kronstadt 1829-1908
Frumoasă este marea pentru Dumnezeu pentru multe pricini; e frumoasă, pentru că îmbrățișează de jur împrejur insulele, dându-le în același timp și frumusețe și siguranță. Mai mult, marea apropie pământurile care sunt la mari depărtări unele de altele și face pentru cei ce călătoresc pe mare neîmpiedicate legăturile dintre aceste pământuri; prin aceste legături marea ne dăruiește cunoașterea faptelor necunoscute; negustorilor le dă prilej de îmbogățire și ajută cu ușurință nevoilor vieții; celor bogați le ajută să exporte surplusul lor de produse, iar celor lipsiți le ajută să-și împlinească lipsurile.
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, București, 1986, p. 118.
Iubitorule de oameni, Hristoase, Dumnezeul nostru, cu tărie nădăjduind în îndurările Tale, mă rog Ție: nu mă pune de-a stânga Ta, împreună cu caprele care Te-au amărât, și nu îmi zi: adevărat, adevărat zic ție, nu te cunosc pe tine, ci, după bunătatea Ta, dă-mi mie lacrimi neîncetate, dă inimii mele frângere și smerenie și o curăță pe dânsa cu frica Ta, ca să se facă locaș al harului Tău.
Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase și rugăciuni, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Ed. Sophia
în lume - această mare a păcatelor - toate zilele mele s-au scurs zadarnic: viața mea a trecut fără să îmi aducă vreun folos; am uitat chiar și de ziua morții; m-am învârtit în deșert și mi-am adunat sarcină de păcate, snopi de neghine, care sunt sortiți arderii. și iată, plânsul și suspinarea mă așteaptă pe acel tărâm plin de spaime. Pentru că te-am iubit de la tinerețe și până la bătrânețe, lume vicleană, vremea vieții mele a trecut pe nebăgate de seamă, și iată că în păcate mă găsește moartea și mă răpește. De n-aș fi venit în tine, lume amăgitoare! Cei care te iubesc nu se desfătează de bucurii, și cei ce te urăsc nu au de ce să plângă. Fericit cel care a rupt lațurile tale, că acela va moșteni cămara bucuriei. Cu înfățișarea sa, lumea aceasta îi amăgește până și pe cei înțelepți, fiindcă pentru o vreme pare vrednică de dorit, ba chiar dă cu împrumut bunătăți și comori, însă în ziua morții le ia înapoi și ne răsplătește cu chinuire. Pentru puțină vreme ne îngăduie să păcătuim, iar ca răsplată ne dă veșnicul întuneric.
Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase și rugăciuni, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Ed. Sophia
Omul înrăit, care se înverșunează împotriva cuiva, este un om bolnav. Are nevoie să i se oblojească inima și nu cu altceva decât cu iubire; trebuie tratat cu grijă, cu vorbe de mângâiere și dragoste. Dacă ura lui nu este adânc înrădăcinată, fiind numai o izbucnire de moment, veți vedea cum gingășia și dragostea noastră îi vor înmuia inima, îi vor topi gheața răutății, binele va învinge răul. Pentru ca binele să învingă răul, creștinul trebuie să fie întotdeauna bun și înțelept.
Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 107.
Comentarii recente